„Drumul mortilor” din Siberia, dezgropat dupa 60 de ani de o femeie care a supravietuit Gulagului

1

3 Martie 2013 prin Alex

gulag 4

„Arhipelagul Gulag” al lui Stalin inca ascunde urme ale unor atrocitati necunoscute omenirii pana astazi. Una dintre povestile zecilor de mii de oameni inchisi in gulagul siberian a fost dezgropata cu ajutorul unei femei

Lyudmila Lipatova, o femeie ajunsa la 70 ani, i-a condus pe jurnalistii de la BBC catre unul dintre locurile in care mii de rusi condamnati la munca pana la extenuare si moarte trebuiau sa construiasca o cale ferata.

„Calea ferata moarta a lui Stalin care nu duce nicaieri”, este descrierea acestui drum al oaselor oferita de catre britanicii de la BBC.

Femeia, inarmata cu o lopata si amintiri dureroase inca reuseste sa gaseasca locul in care mii de prieteni si cunoscuti au murit construind un drum catre nicaieri.

gulag 2

„Aici e locul. Acum, sa sapam”, ii indeamna Lyudmila Lipatova pe cei de la BBC, infigand apoi lopata in pamant. Dupa scurt timp, o bucata de metal este atinsa de fierul lopetii. Locul era corect, iar amintirile femeii incep sa curga cu o exactitate tulburatoare.

Pe fier este inscriptionat numele „Zavod Imeni Stalina”, o fabrica numita asa dupa Stalin. Locatia apartine unui avanpost vechi din 1595 si este cel mai vechi loc din teritoriulRusiei lipit aproape de Cercul Arctic. Cunoscut pana acum pentru descoperirea puiului de mamutLyuba, locul apartine si istoriei Gulagului.

Sina de tren apartinea unui proiect mamut gandit de Stalin, „Calea ferata TransSiberiana”, un plan de a cuceri nordul inghetat al pamantului printr-un drum feroviar de 1609km.

Lyudmila povesteste ca „inamicii poporului” munceau la aceasta cale ferata, inamici proveniti din lumea celor care nu impartaseau convingerile sociale si politice ale sistemului lui Stalin.

gulag 1

In acea zona, condamnatii din Gulagurile 501 si 503munceau pana aproape de epuizare pentru a duce la bun sfarsit planul grandios al conducatorului suprem.

„Credeti ca acum e frig, dar acum e primavara”, isi permite Lyudmila sa glumeasca. „Pe timpul iernii, temperaturile coboara pana la -50 de grade. Imaginati-va cum munciti in acele conditii. Iar vara este o caldura teribila si mai sunt si tantarii.”

„Dezbracau prizonierii si ii legau ca tantarii sa-i manance… asta era instrumentul lor de tortura” sau cel putin unul dintre instrumentele de tortura. Multi au suferit astfel de torturi, iar Lyudmila isi aminteste cum un tanar poet a fost supus unui astfel de tratament, insa a refuzat sa spuna numele celor care evadasera din Gulag.

„O fata de 16 ani stiu ca luase 10 ani de Gulag pentru crime politice. Dar ce treaba avea ea la varsta aceea cu politica?”, spune Lyudmila pentru BBC, care isi aminteste ca la acest proiect au muncit 300.000 de prizonieri, o treime dintre ei murind pe santier.

In 1953, Stalin a murit, in timp ce calea ferata era gata pe o distanta de 600 de km. Cunoscuta sub numele de „Drumul Mortilor”, calea ferata nu a mai fost finalizata niciodata. In perioada Razboiului Rece, liderul sovietic Nikita Khrushchev a pasat responsabilitatea acestui proiect Ministerului de Interne si celui de Transporturi, care nu a dispus de fonduri si resurse umane pentru a-l mai completa vreodata.

gulag 3

Lyudmila povesteste:„Normal ca era gresit sa construiesti aceasta cale ferata cu sclavi, dar odata ce ai inceput si la cate victime au fost, cred ca e tot o crima ca nu a ma fost finalizat. Merg mereu in excursii si le povestesc oamenilor despre tot ce s-a intamplat. La vremea aceea, multi credeau ca implinesc o nevoie necesara, iar totul a fost distrus. Iti rupe inima.”

Astazi, Rusia isi indreapta din nou atentia asupra acestui drum, scrie BBC. Datorita dezvoltarii energetice catre Nord, exista planuri ca „Drumul Mortilor” sa redevina viu si sa fie finalizat. De data aceasta, fara pierderi de vieti omenesti.

 

Sursa:BBC

Anunțuri

Un gând despre „„Drumul mortilor” din Siberia, dezgropat dupa 60 de ani de o femeie care a supravietuit Gulagului

  1. MiaR spune:

    Reblogga detta på mia.rosu and commented:
    Ce poti face cand ajungi la capatul unui drum si nu mai poti continua ? Ramai acolo pe veci? Te intorci pe unde ai venit? Iti cauti alt drum? Si daca si acela e tot o fundatura?

    Ce e mai important in viata, tinta sau drumul pe care il parcurgi ca sa iti atingi tinta? De ce de fiecare data cand obtii ceea ce iti doresti nu mai pare asa important si cauti un alt scop, un alt drum ?

    Sa inteleg ca e mai important drumul parcurs pana la tinta decat tinta in sine? Atunci chiar si un drum infundat nu e un drum fara sens?

    Totusi ce faci cand ajungi la capat de drum? Cum mai gasesti puteri sa fixezi o alta tinta si sa parcurgi tot drumul pana la ea?

Comment...

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: