Rio Carnaval

Lasă un comentariu

1 Septembrie 2012 de biancaisabella

Rio de Janeiro este un oras al contrastelor ce creeaza un fel de teama. Munti de granit abrupti, imediat langa ocean, intre intinderile de nisip auriu, case coloniale impecabile cuibarite intre zgarie-nori moderni de sticla si paduri verzi ce se revarsa pe colinele dens populate.

Este un oras cu viata trepidanta, un oras al veneratiei pentru plaja, fotbal, samba si carnaval. Si deasupra distractiei si frivolitatii se ridica simbolul mereu prezent – statuia lui Isus Salvatorul.

Cand spui Brazilia, te gandesti la Rio de Janeiro, cand spui Rio te gandesti la Carnaval un eveniment la care, daca nu petreci pana la epuizare, se cheama ca nu te-ai distrat deloc. Desi e greu de imaginat ca toti cei 12 milioane de locuitori ai orasului isi dedica intreaga energie acestui carnaval, marea majoritate chiar asta face. Bucuria, emotia si senzualitatea celor patru zile de petrecere nonstop le insufla oamenilor un sentiment unic, pe care nu-l pot experimenta nicaieri altundeva: sentimentul de sexualitate colectiva, naturala, debordanta. Cei care l-au trait marturisesc ca este imposibil sa-i rezisti, ca n-ai cum sa nu doresti sa revii, an dupa an, la Rio. Carnavalul dezvolta dependenta.

Originile Carnavalului sunt obscure. Radacinile sale sunt pagane, iar festivitatile se pare ca deriva din ritualuri ale anticei civilizatii romane din epoca de dinainte de Hristos. Sarbatori de acest gen, cu masti si costume, pe fondul unui exces de mancare si de bautura, s-au dezvoltat, in vechime, si in alte culturi. De pe Nil, pe Amazon In Egiptul antic, manifestari asemanatoare erau parte componenta a ritualurilor de intampinare a primaverii si de celebrare a revarsarii Nilului.

Agitatia de dinaintea Carnavalului ii cuprinde pe toti brazilienii si atinge paroxismul o data cu repetitiile finale ale scolilor de samba. Repetitiile sunt deschise publicului, si oameni de toate categoriile si culorile se inghesuie in salile mici de dans. Democratia placerii… Apoi, vine ziua cea mare: primarul din Rio isi preda, simbolic, atributiile, impreuna cu cheia orasului, unui personaj costumat: Regele Momo. Din acel moment, petrecerea incepe intr-un ritm debordant.

Regula este ca nu exista nici o regula: totul este permis, in numele unei unice si dezlantuite democratii a placerii. Pe durata Carnavalului, Rio se transforma intr-un amalgam gigantic de costume si dansuri. Vizitatori din toata lumea vin aici sa se bucure de atmosfera salilor de dans si a stralucitoarelor spectacole de strada. Parada principala, care pana in anii ’70 avea loc pe unul dintre marile bulevarde ale orasului, se desfasoara acum pe Sambadrom, un fel de stadion imens, cu o capacitate de 85.000 de locuri, conceput si construit special pentru a gazdui acest eveniment.

Cei care nu-si pot permite un bilet se imbulzesc in preajma Sambadromului, in speranta ca vor putea vedea macar o frantura din spectacol. In acest timp, Carnavalul continua in afara arenei, pe strazile orasului si in cluburi, cu parade fastuoase si dansuri nesfarsite. Dupa patru zile si nopti in care singurul pacat major este considerat acela de a dormi, orasul amuteste. Timp de cateva zile, peste Rio se asterne linistea – doar cateva zile, cat sa se odihneasca putin. Apoi, frumoasa nebunie reincepe: Carnavalul urmator trebuie pregatit din vreme si trebuie sa fie inca si mai stralucitor decat cel abia incheiat. Un capitol al povestii s-a sfarsit – povestea continua.

Comment...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: