Muzeul din adancuri

Lasă un comentariu

16 Mai 2012 de biancaisabella

Muzeul din adancuri

Exista un loc unde viata submarina si arta contemporana se intalnesc pentru a se contopi intr-un unic sistem, unul magic. In Mexic, pe fundul Marii Caraibelor, in interiorul Parcului National Marin al Peninsulei Yucatán, care atrage, in fiecare an, circa 750.000 de vizitatori, a fost inaugurat recent cel mai mare muzeu submarin din lume.

Proiectul Muzeului Subacvatic din Cancún (MUSA) este semnat de sculptorul britanic Jason de Caires Taylor si este alcatuit din patru instalatii: „La Jardinera de la Esperanza”, „El Coleccionista de los Sueños Perdidos”, „Hombre en Llamas” (amplasata in noiembrie 2009) si „La Evolución Silenciosa”; aceasta din urma, finalizata in luna noiembrie a acestui an, cuprinde peste 400 de statui in marime naturala, reprezentand oameni ai locului, martori ai istoriei umanitatii, de la inceputul civilizatiei mayase si pana in prezent.

Opera este impresionanta chiar si numai prin dimensiuni: se intinde pe 420 metri patrati de fundal marin si cantareste 180 de tone. Sculpturile, amplasate la mica adancime (9 metri), sunt realizate dintr-un amestec de ciment, nisip si compusi de siliciu – un mix cu pH neutru, special conceput pentru a fi pe placul creaturilor marine; mai exact, la realizarea statuilor, care a durat 18 luni, s-au utilizat 120 tone de ciment, nisip si pietris, circa 4 km de fibra de sticla si 400 kg de polimeri siliconici.

In ultima instanta, scopul integrarii in mediul marin a unui nou recif artificial este unul cat se poate de concret: protectia mediului, mai exact a barierei mexicane de corali, aflate de ani buni in pericol, atat din cauza schimbarilor climatice, cat si impactului devastator al sutelor de mii de turisti care vin in fiecare an la Cancún pentru a face scufundari.

Diferite de obisnuitele instalatii de arta amplasate in mediul steril al unui muzeu, operele lui Taylor din „adancuri” sunt, prin urmare, „vii” si in continua transformare. De altfel, declara artistul, „toate lucrarile mele vorbesc despre schimbare, constituind obiecte care reflecta natura trecatoare a vietii noastre”.

Punand in lumina procesele ecologice naturale, operele scufundate ale lui Taylor exploreaza relatiile incalcite care exista intre arta si mediul inconjurator. Odata cu trecerea timpului, ele se vor transforma, asadar, in recifuri artificiale, fiind colonizate de pesti, moluste si corali, dar oferindu-le, in acelasi timp. si vizitatorilor ocazia unor intalniri privilegiate.

In lumea de sub apa, orice obiect este supus schimbarilor de lumina si conditiilor vremii Si, intrucat compozitia chimica a sculpturilor sustine activ colonizarea de catre corali si alte vietati marine, odata cu trecerea timpului, lucrarile se vor transforma si ele, remodeland si redefinind peisajul submarin intr-un mod imprevizibil. Organismele marine sunt cele care vor desavarsi opera de arta, impreuna cu miscarea neobosita a valurilor; o munca continua, unica si inimitabila, capabila s-o egaleze si chiar s-o depaseasca pe cea a oricarui artist.

„As vrea sa subliniez ca aceasta instalatie nu este nicidecum finalizata, iar a doua faza depinde acum de vointa artistilor prezenti in natura marii. Lor le revine sarcina de a cultiva statuile, dezvoltand si aplicand pe ele patina vietii”, a declarat autorul, Taylor De Caires.

Bufnitele nu sunt ce par a fi!
Experienta de a te afla sub apa este una cu totul si cu totul diferita de traiul pe uscat, explica artistul pe site-ul sau. Adica, exista consideratii de natura optica si fizica de care nu poti face abstractie; cum ar fi, faptul ca, in adancuri, obiectele par a fi cu 25% mai mari si mai aproape decat sunt in realitate. Culorile se schimba si ele, pe masura ce lumina este absorbita si reflectata in diferite proportii, adancimea apei adaugand, la randul ei, „tusa” finala. Apoi, faptul ca lumina in apa vine de la suprafata produce efecte caleidoscopice, guvernate de miscarile apei, curenti si turbulente.

Oceanul este saturat de mister. Aflat sub apa,si lipsit de orice constrangere, privitorul poate fi spontan in interactiunea lui cu lucrarile, plutirea si imponderabilitatea inlesnindu-i o experienta fizica impartiala, detasata. Apa este un mediu maleabil de calatorie si ii permite turistului sa se implice activ in relatia lui cu arta scufundata, mai precizeaza De Caires.

Numarul mare de unghiuri si perspective din care sculpturile pot fi vazute amplifica in mod dramatic experienta unica a intalnirii cu personajele artistului. Si daca scuba-diver-ii si snorkeler-ii pot interactiona direct cu aceasta impresionanta adunare de personaje, muzeul subacvatic nu este destinat doar scafandrilor: ambarcatiuni cu cabina de sticla ii vor purta comod in calatorie si pe vizitatorii mai putin curajosi.

Potrivit artistului, intrucat actioneaza intr-o maniera diferita fata de aer, apa iti ofera mai multe posibilitati de a explora o instalatie: te poti „contopi” cu arta sau poti „interactiona” cu ea, dincolo de faptul ca pana si simpla scufundare iti creeaza o stare speciala.
Iar Taylor te poarta in calatoria lui contemplativa un pas mai departe, intr-o lume supranaturala, care, desi este o reflexie a lumii noastre, iti permite sa te distantezi pentru a-i surprinde si a-i deslusi toate intelesurile.

Sursa: descopera

Comment...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: