De ce ne enervăm?

Scrie un comentariu

29 Aprilie 2012 prin Alex

Iată o întrebare care la prima vedere poate părea puerilă, dar pe care promitem să o tratăm în modul cel mai serios. Aşadar, de ce apare sentimentul de furie? Există, desigur, mii de motive care pot face o persoană să îşi piardă controlul. Cum funcţionează enervarea?

Dar de ce te deranjează astfel de situaţii încât să te înfurii? De ce te deranjează, de exemplu, dacă cineva îţi spune să taci? Sau când cineva nu te tratează respectuos?

Un posibil răspuns ar fi pentru că prin comportamentul său, acea persoană te-a tratat cu dispreţ şi fără respect, rănindu-te, cu alte cuvinte provocându-ţi o durere emoţională.

Corect, dar DE CE TE DERANJEAZĂ ACEST LUCRU?

La această întrebare oferă un răspuns doctorul David J. Lieberman, unul dintre cei mai mari specialişti din lume în domeniul comportamentului uman.

Totul porneşte de la alegerile pe care le face fiecare persoană de-a lungul vieţii, alegeri care sunt într-o strânsă legătură cu alimentarea propriei fericiri sau bunăstări. Pentru ca să fie fericită, o persoană trebuie să se simtă bine în pielea ei, cu alte cuvinte să aibă un nivel ridicat al stimei de sine.

Stima de sine este un produs strict al modului în care fiecare îşi trăieşte viaţa. Atunci când cineva ia orice fel de decizie în viaţă, o face pe baza unuia dintre motivele următoare:

>> pentru că aşa se simte bine.

Atunci când cineva ia o decizie doar pentru că aşa se simte bine, deşi ştie că acel lucru este greşit, acţiunile îi sunt dictate de obiceiuri sau impulsuri trupeşti şi, în acest caz, autocontrolul începe să se piardă. De exemplu dacă alegi să vezi un program la televizor, deşi îţi propuseseşi să termini proiectul pentru a doua zi, propriul comportament te poate enerva. Sau atunci când mănânci prea mult, pentru că te face să te simţi bine pe moment, ulterior te înfurii pe tine pentru că ştii că nu este sănătos şi te poţi alege cu o indigestie severă.

Toate acestea sunt decizii luate în contradicţie cu adevăratele tale dorinţe interioare, care te fac practic sclavul propriilor tale pofte. Aşadar nu eşti liber, nu eşti independent. Şi orice situaţie care privează de libertate dăunează stimei de sine.

>> pentru că aşa îşi creează o imagine mai bună

Atunci când o persoană face un lucru doar pentru că acesta îi creează o imagine bună în faţa celorlalţi, nu trăieşte de fapt pentru ea, ci pentru o imagine, pentru propriul ego. Opinia unei astfel de persoane despre sine variază în funcţie de abilitatea de a-i impresiona pe ceilalţi, de aceea ea va avea nevoie întotdeauna de alţii pentru a-i alimenta această imagine, lucru care o privează de independenţă şi care duce inevitabil la scăderea respectului şi a stimei de sine.

Pentru a-şi crea această imagine în faţa celorlalţi, oamenii fac tocmai acele lucruri care îi pun într-o lumină şi mai proastă: se laudă, îi judecă sau îi critică pe alţii.

>> pentru că aşa este bine sau corect.

Atunci când cineva alege să facă ceea ce este bine în viaţă (nu ceea ce îl/o face să se simtă bine, ceea ce este uşor sau ceea ce îi creează o imagine bună), acea persoană este mulţumită de ea însăşi. Doar atunci acţiunile îi sunt libere, deţine controlul asupra propriei vieţi şi ajunge la un nivel al stimei de sine ridicat. Libertatea este elementul cheie al respectului de sine. Nu poţi să fii mulţumit de tine însuţi când depinzi constant de ceva (cum ar fi, de exemplu, ajutorul financiar).

 

Ce legătură există între stima de sine şi sentimentul de furie?

Simplu. Barometrul ce determină gradul de enervare pe care îl manifeşti tu, ca persoană, faţă de alţii, în orice situaţie dată, se bazează pe gradul în care simţi că deţii controlul asupra ta şi asupra vieţii tale. Cu cât este mai mare respectul de sine, cu atât va scădea cantitatea de respect pe care ţi-l vei dori de la alţii, deci cu atât mai puţin îţi va păsa de ceea ce cred ceilalţi despre tine.

Dacă cineva este nepoliticos sau spune ceva jignitor despre tine, dacă ai un nivel scăzut al stimei de sine, acest lucru te va face să îţi pui întrebări cu privire la valoarea propriei persoane şi să te înfurii. Practic îţi afectează modul în care ai nevoie să te vezi tu pe tine, lucru care te împiedică să simţi că deţii controlul. De aici toate merg în lanţ: răspunsul emoţional la pierderea controlului este teama, iar răspunsul la teamă este mânia, care creează iluzia că eşti puternic, că deţii controlul, când, în realitate, pierzi controlul. Dar este doar o iluzie, care nu conferă un confort psihologic de durată.

Exemple din viaţa de zi cu zi:

  • Te împiedici de un scaun pe întuneric. Pierzi controlul asupra situaţiei. Ţi-e teamă că te-ai putea răni. Devii furios (uneori pe tine, dar de cele mai multe ori pe scaun!). Acest “sindrom” este întâlnit şi în cazul unor şoferi mai grăbiţi care au impresia că semaforul s-a făcut “tocmai acum!” roşu pentru că are ceva personal cu ei ca să nu îi lase să treacă.
  • Cineva nu îţi acordă prioritate în intersecţie şi îţi taie calea. Pierzi controlul asupra situaţiei pentru că trebuie să frânezi brusc ca să eviţi un accident. Te sperii pentru că te gândeşti la ce s-ar fi putut întâmpla. Te înfurii pe celălalt şofer.
  • Partenerul de viaţă ia o decizie de interes comun fără să te consulte. Simţi că nu deţii controlul asupra situaţiei. Ţi-e frică de faptul că poate nu mai eşti respectat de către partener şi că relaţia s-ar putea îndrepta într-o direcţie greşită. Te înfurii şi începe cearta.

Cu cât îţi este mai mare nivelul stimei de sine, cu atât mai puţin te vei enerva când eşti pus într-o situaţie negativă!

Aşadar, data viitoare când eşti într-o altercaţie cu o persoană care o ţine una şi buna pe a ei, deşi i s-a demonstrat contrariul sau dacă cineva te ofensează în orice mod acasă, la serviciu sau pe stradă, nu trebuie să o iei neapărat personal. Nu este vorba de tine aici, ci de ego-ul ei. Trebuie multă determinare să faci numai ceea ce este bine în viaţă şi multe persoane, uneori din motive independente de ele, nu reuşesc şi pierd controlul asupra situaţiei. Furia este singura fărâmă de speranţă care mai oferă iluzia puterii. De aceea, atâta timp cât nu-ţi este “atentată” decât integritatea ego-ului, acum că ştii care sunt mecanismele care duc la astfel de situaţii, mai bine dă dovadă de înţelegere şi compasiune, fără să te implici emoţional. Vezi situaţia aşa cum este ea în realitate.

Deşi în zilele noastre nivelul stresului atinge cote alarmante (stresul provine dintr-un sentiment acut de lipsă a controlului), gândirea lucidă şi stăpânirea de sine pot duce la rezolvarea cu tact a multor probleme.

 

Sursa: Mădălin Filip / scientia

Comment...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: